Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția îngăduia definiție dex
îngăduia
găsește rime pentru
îngăduia
Cuvinte apropiate:
îngădui
,
îngădui
,
îngăduit
ÎNGĂDUÍ,
îngắdui
, vb.
IV
.
1.
Tranz. A da
voie
, a
permite
, a
admite
, a
încuviința
, a
tolera
ceva; a da cuiva
permisiunea
, a-l
lăsa
să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se
învoi
, a se
înțelege
unul
cu
altul
, a
trăi
în
armonie
.
2.
Tranz. și intranz. (Pop.) A avea
răbdare
; a
aștepta
; a da
răgaz
; a
amâna
, a
păsui
. ♦ (
Reg
.) A
întârzia
, a
zăbovi
. [Prez. ind. și:
îngăduiesc
] – Din magh.
engedni.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia îngăduia
ÎNGĂDUÍ,
îngắdui
, vb.
IV
.
1.
Tranz. A da
voie
, a
permite
, a
admite
, a
încuviința
, a
tolera
ceva; a da cuiva
permisiunea
, a-l
lăsa
să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se
învoi
, a se
înțelege
unul
cu
altul
, a
trăi
în
armonie
.
2.
Tranz. și intranz. (Pop.) A avea
răbdare
; a
aștepta
; a da
răgaz
; a
amâna
, a
păsui
. ♦ (
Reg
.) A
întârzia
, a
zăbovi
. [Prez. ind. și:
îngăduiesc
] – Din magh.
engedni.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia îngăduia
ÎNGĂDUÍ
vb.
1.
v.
aproba
.
2.
a
accepta
, a
admite
, a
concepe
, a
permite
, a
răbda
, a
suferi
, a
suporta
, a
tolera
, (înv. și
reg
.) a
pristăni
, (înv.) a
obicni
, a
volnici
, (fig. fam.) a
înghiți
.
(Nu
pot
~
una
ca asta.)
3.
v.
îndreptăți
.
4.
v.
prilejui
.
5.
v.
permite
.
6.
v.
aștepta
.
7.
v.
păsui
.
8.
v.
permite
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia îngăduia
ÎNGĂDUÍ
vb. v.
ierta
,
împăca
,
întârzia
,
înțelege
,
zăbovi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia îngăduia
ÎNGĂDUÍ
vb.
1.
v.
aproba
.
2.
a
accepta
, a
admite
, a
concepe
, a
permite
, a
răbda
, a
suferi
, a
suporta
, a
tolera
, (înv. și
reg
.) a
pristăni
, (înv.) a
obicni
, a
volnici
, (fig. fam.) a
înghiți
.
(Nu
pot
~
una
ca asta.)
3.
v.
îndreptăți
.
4.
v.
prilejui
.
5.
v.
permite
.
6.
v.
aștepta
.
7.
v.
păsui
.
8.
v.
permite
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia îngăduia
ÎNGĂDUÍ
vb. v.
ierta
,
împăca
,
întârzia
,
înțelege
,
zăbovi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia îngăduia
A îngădui
≠ a
interzice
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia îngăduia
A îngădui
≠ a
interzice
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia îngăduia
îngăduí
vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg.
îngădui
, 3 sg. și pl.
îngăduie
, imperf. 3 sg.
îngăduiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia îngăduia
îngăduí
vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg.
îngădui
, 3 sg. și pl.
îngăduie
, imperf. 3 sg.
îngăduiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia îngăduia
A ÎNGĂDUÍ îngădui 1.
tranz.
1)
(
acțiuni
)
A da
voie
(să se
efectueze
ori să
aibă
loc
); a
încuviința
; a
permite
. 2)
(
construit
cu
dativul
subiectului
și
urmat
, de
regulă
, de un
conjunctiv
sau de un
infinitiv
)
A-și da
voie
în
mod
conștient
; a-și
asuma
dreptul
; a-și
permite
.
Își
îngăduie
să
vorbească
neîntrebat
. 3) A
lăsa
pe altă dată. 4) A
admite
în
mod
conștient
și
tacit
; a
răbda
; a
suferi
; a
suporta
; a
tolera
. 2.
intranz.
A-și
reține
dorința
(de a
face
ceva); a
răbda
. /<
ung
.
engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia îngăduia
A SE ÎNGĂDUÍ mă îngădui
intranz. pop.
A
trăi
în
bună
înțelegere
; a se
împăca
(cu cineva). /<
ung
.
engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia îngăduia
A ÎNGĂDUÍ îngădui 1.
tranz.
1)
(
acțiuni
)
A da
voie
(să se
efectueze
ori să
aibă
loc
); a
încuviința
; a
permite
. 2)
(
construit
cu
dativul
subiectului
și
urmat
, de
regulă
, de un
conjunctiv
sau de un
infinitiv
)
A-și da
voie
în
mod
conștient
; a-și
asuma
dreptul
; a-și
permite
.
Își
îngăduie
să
vorbească
neîntrebat
. 3) A
lăsa
pe altă dată. 4) A
admite
în
mod
conștient
și
tacit
; a
răbda
; a
suferi
; a
suporta
; a
tolera
. 2.
intranz.
A-și
reține
dorința
(de a
face
ceva); a
răbda
. /<
ung
.
engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia îngăduia
A SE ÎNGĂDUÍ mă îngădui
intranz. pop.
A
trăi
în
bună
înțelegere
; a se
împăca
(cu cineva). /<
ung
.
engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia îngăduia
îngăduí (îngắdui, îngăduít),
vb. –
1.
A
permite
, a
lăsa
. –
2.
A
admite
, a
accepta
, a se
învoi
. –
3.
A
îndura
, a
suporta
. –
4.
A
slăbi
, a
diminua
, a
domoli
. –
5.
A
ierta
, a
absolvi
, a
scuti
de (o
pedeapsă
). –
6.
A
aștepta
, a avea
răbdare
. –
7.
(Refl.) A se
înțelege
, a se avea
bine
. Mag.
engedni
(Cihac, II, 50; Tiktin;
DAR
; Gáldi,
Dict.,
93), cf. bg. din Trans.
enieduva
(Miklosich,
Bulg.,
121). – Der.
îngăduială
(var.
îngăduință
), s.f. (
permisiune
,
voie
;
concesie
;
toleranță
;
cedare
;
răbdare
;
păsuire
,
răgaz
);
îngăduitor
,
adj. (
tolerant
,
răbdător
);
neîngăduitor
, adj. (
intolerant
);
neîngăduință
,
s.f. (
intoleranță
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia îngăduia
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK