PICÁ1
,
pic, vb. I.
1. Intranz. (Înv. și pop.) A
cădea de la o
oarecare înălțime. ♢ Expr. (Fam.)
A pica (sau
a fi picat) (ca) din cer (sau
din lună, din nori, din stele) =
a) a
veni pe
neașteptate;
b) a fi
dezorientat, a nu
ști ce să
facă.
A pica cerul pe cineva =
a) a se
simți foarte rușinat;
b) a
rămâne uimit, a fi
surprins de ceva. ♦ A se
desprinde, a se
desface dintr-un tot, dintr-un
ansamblu (
căzând jos, pierzându-se etc.). ♦ (Fam.;
despre îmbrăcăminte) A nu se mai ține (pe
corp) (din
cauza dimensiunilor exagerate);
p. ext. a fi
numai zdrențe. ♦ (
Despre ființe) A-și
pierde poziția verticală (
căzând la
pământ); a se
prăbuși, a se
răsturna, a se
prăvăli. ♢ Expr.
A pica de somn (sau
de oboseală) = a fi
foarte obosit.
A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a
cădea în
genunchi (
pentru a
ruga, a
implora, a
solicita etc.).
Frumos (sau
frumușel) de pică =
foarte frumos,
neînchipuit de
frumos. ♦ (
Despre clădiri) A se
dărâma, a se
surpa, a se
nărui. ♦ Fig. A
muri (în
luptă). ♦ Fig. (Fam.) A nu
reuși la un
examen, la un
concurs etc. ♢ Tranz.
Profesorul l-a picat la examen.
2. Tranz. (Înv. și pop.) A
face să
cadă în
picături (un
lichid, o
materie topită). ♢ Expr.
Să-l (sau
să mă, să ne etc.)
pici cu ceară (sau
cu lumânarea) =
orice ai
face,
pentru nimic în
lume, cu nici un
preț,
nicidecum. ♦ Intranz. A
cădea în
picături;
spec. (impers.) (
sens curent) a
ploua ușor, cu
stropi rări. ♦ Refl., intranz., și tranz. A (se)
păta, a (se)
murdări cu ceva.
3. Intranz. (Fam.) A
intra în
posesiunea unui
lucru, a
dobândi ceva în
mod întâmplător; a
câștiga ceva (în
mod ocazional sau
ilicit). ♢ Expr.
A pica în mâna (sau
în palma, în mâinile) cuiva = a
ajunge în
puterea, la
discreția cuiva.
4. Intranz. (Fam.) A
sosi pe
neașteptate; a se
ivi, a
apărea.
5. Intranz. (Înv. și pop.) A
cădea în..., a da în..., a fi
cuprins de... ♦ (Pop.;
despre zile,
evenimente etc.) A se
nimeri la o
anumită dată; a
cădea, a fi.
6. Tranz. (Pop.) A
lovi, a
atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva). – Din
pic1.