definiția ton definiție dex

ton

găsește rime pentru ton
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: aton, bon, con, don, eon, fon, gon, hon, ion, mon, non, on, son, son, ten, toc, tod, tog, toi (vb.), toi (s.n.), tom, ton, ton, tonă, toni, tono, tont, top, tor, tos, tot (pron.), tot (slovac), tox, tron, tun, won
Cuvinte apropiate: aton, bon, con, don, eon, fon, gon, hon, ion, mon, non, on, son, son, ten, toc, tod, tog, toi (vb.), toi (s.n.), tom, ton, ton, tonă, toni, tono, tont, top, tor, tos, tot (pron.), tot (slovac), tox, tron, tun, won

TON2

, tonuri, s.n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ♢ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ♢ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ton

TON2

, tonuri, s.n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ♢ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ♢ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ton

TON1

, toni, s.m. Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ton

TON1

, toni, s.m. Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ton

TON

s. v. accent, jgheab, lăptoc, scoc, uluc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ton

TON

s. v. accent, jgheab, lăptoc, scoc, uluc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ton

TON

s. 1. v. tonalitate. 2. v. rezonanță. 3. v. inflexiune. 4. v. voce. 5. accent, intonație. (Vorbea cu un avânt și un ~ plin de căldură.) 6. (FON.) înălțime, tonalitate. (Chineza literară are patru ~uri.) 7. v. nuanță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ton

TON

s. 1. v. tonalitate. 2. v. rezonanță. 3. v. inflexiune. 4. v. voce. 5. accent, intonație. (Vorbea cu un avânt și un ~ plin de căldură.) 6. (FON.) înălțime, tonalitate. (Chineza literară are patru ~uri.) 7. v. nuanță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ton

ton

(pește) s. m., pl. toni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ton

ton

(sunet, tonalitate, intonație, atmosferă, nuanță) s. n., pl. tónuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ton

ton

(pește) s. m., pl. toni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ton

ton

(sunet, tonalitate, intonație, atmosferă, nuanță) s. n., pl. tónuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ton

TON2 ~uri

n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibrează. 2) muz. Interval între două sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♢ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compoziții muzicale, mai ales vocale; b) a fi inițiator al unei activități; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii în timpul vorbirii (în funcție de starea sufletească a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonație. ~ familiar. ♢ A ridica ~ul a vorbi tare și cu asprime. A schimba ~ul a vorbi în alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ închis. 5) Culoare dominantă a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ton

TON1 ~i

m. Pește marin răpitor, asemănător cu pălămida, de talie și greutate mare. /<fr. thon
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ton

TON1 ~i

m. Pește marin răpitor, asemănător cu pălămida, de talie și greutate mare. /<fr. thon
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ton

TON2 ~uri

n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibrează. 2) muz. Interval între două sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♢ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compoziții muzicale, mai ales vocale; b) a fi inițiator al unei activități; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii în timpul vorbirii (în funcție de starea sufletească a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonație. ~ familiar. ♢ A ridica ~ul a vorbi tare și cu asprime. A schimba ~ul a vorbi în alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ închis. 5) Culoare dominantă a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ton

TON,

toni, s.m. (Iht.) În general, pește din fam. scombridae, din care fac parte și macroul și pălămida, pești caracterizați prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subțire înspre coadă, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populează toate mările calde, în special Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge până la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai prețuiți pești de consum, alte specii de ton din zonele europene având, în general, sub 1 m lungime.
Dictionar: Dictionar gastronomic explicativ - DGE | definitia ton

TON,

toni, s.m. (Iht.) În general, pește din fam. scombridae, din care fac parte și macroul și pălămida, pești caracterizați prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subțire înspre coadă, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populează toate mările calde, în special Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge până la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai prețuiți pești de consum, alte specii de ton din zonele europene având, în general, sub 1 m lungime.
Dictionar: Dictionar gastronomic explicativ - DGE | definitia ton

TON

s.n. 1. Gradul de înălțime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva. 2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. Fel de a spune, de a-și exprima gândurile. ♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). ♦ Fel de a fi, de a se purta în general. 4. Nuanță a culorilor (într-un tablou). ♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ton

TON

s.m. Pește de mare, care se aseamănă cu pălămida. [< fr. thon, it. tonno, cf. gr. thunnon].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ton

TON

s.m. Pește de mare, care se aseamănă cu pălămida. [< fr. thon, it. tonno, cf. gr. thunnon].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ton

TON

s.n. 1. Gradul de înălțime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva. 2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. Fel de a spune, de a-și exprima gândurile. ♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). ♦ Fel de a fi, de a se purta în general. 4. Nuanță a culorilor (într-un tablou). ♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ton

-TON3

elem. tono-.
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ton

TON1

s. n. 1. sunet (muzical). ♢ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. o a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ♢ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ♢ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ton

TON2

s. m. pește osos mare, comestibil, din familia scombride, din mările calde și temperate. (< fr. thon)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ton

TON1

s. n. 1. sunet (muzical). ♢ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. o a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ♢ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ♢ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ton

-TON3

elem. tono-.
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ton

TON2

s. m. pește osos mare, comestibil, din familia scombride, din mările calde și temperate. (< fr. thon)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ton
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar