Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția singuri definiție dex
singuri
găsește rime pentru
singuri
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
singur
,
singura
,
singurie
,
singurit
,
singuriu
Cuvinte apropiate:
singur
,
singura
,
singurie
,
singurit
,
singuriu
a-și fura singur căciula
expr.
a-și
face
rău
șieși
crezând
că
obține
un
avantaj
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia singuri
SÍNGUR, -Ă,
singuri, -e,
adj.
1.
(
Despre
oameni
) Care nu este
însoțit
de
nimeni
,
fără
nici un
tovarăș
,
fără
altcineva
. ♦
Singuratic
(
1
),
solitar
,
izolat
,
retras
;
părăsit
.
2.
Prin
forțele
sale
,
fără
ajutorul
,
intervenția
,
îndemnul
,
voia
cuiva; din
proprie
inițiativă
. ♦ De la
sine
.
3.
(
Precedând
substantivul
)
Numai
unul
;
unic
.
Singurul
drum
spre
oraș
.
♦ (În
construcții
negative
) Nici un.
Nu
putea
articula
un
singur
cuvânt
.
♦ (
Adverbial
)
Numai
,
doar
.
Singur
tu
nu mi-ai
plăcut
.
4.
(
Determină
subiectul
sau
obiectul
;
uneori
ține
locul
numelui
) (Eu sau
tu
, el etc.)
însumi
(
însuți
,
însuși
etc.)
chiar
cu (sau
tu
, el etc.) în
persoană
.
Am
eu
singur
grijă
.
– Lat.
singulus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia singuri
SÍNGUR
adj., pron., adv.
1.
adj. v.
neînsoțit
.
2.
adj.
unic
, (înv.)
singuratic
. (~
la
părinți
; a mai
rămas
un
~ e
xemplar.)
3.
pron.
însumi
.
(Eu ~
am
observat
aceasta.)
4.
adv. v.
doar
.
5.
adj. v.
retras
.
6.
adj. v.
stingher
.
7.
adj.
pustiu
,
stingher
.
(A
rămas
~ pe
lume
.)
8.
adj. v.
solitar
.
9.
adj. v.
răzleț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia singuri
síngur
adj. m., pl.
sínguri;
f. sg.
síngură
,
pl.
síngure
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia singuri
SÍNGUR
1
adv.
De la
sine
.
Poarta
se
deschide
~
ă
.
/<lat.
singulus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia singuri
SÍNGUR
2
~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
persoane
)
Care nu este
însoțit
de
nimeni
;
alături
de care nu este altă
persoană
. 2) Care este
unic
; într-un
singur
exemplar
. 3)
(
determinând
un
subiect
exprimat
prin
pronume
)
Care nu
presupune
pe
nimeni
altcineva
.
Noi ~i.
/<lat.
singulus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia singuri
síngur (-ră),
adj. –
1.
Solitar
,
neînsoțit
. –
2.
Unic
. –
3.
Același
. –
4.
(Adv.)
Numai
,
doar
. Var. înv.
singur
.
Mr., megl.
singur
.
Lat.
sĭngŭlus
(Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl.
sanglo,
calabr.
siengro,
campid.
singra,
v. fr.
sangle,
prov., cat.
sengles,
sp.,
port
.
sendos,
gal
.
senllo.
– Der.
singurătate
,
s.f. (
izolare
);
singuratic
(var.
singuratec
), adj. (
solitar
,
izolat
,
retras
,
separat
);
(în)
singura
,
vb. (a se
izola
);
singurit
,
adj. (
rar
,
solitar
).
Poate
din
rom
.
provine
ngr. σέγγρα „
celibatară
” (Meyer,
Neugr.
St
.,
II, 78).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia singuri
síngur-singurél
loc
. adj. m., pl.
sínguri-
singuréi
;
f. sg.
síngură
-
singurícă
,
pl.
síngure
-
singuréle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia singuri
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK