orfán (orfánă),
adj. –
Copil fără (
unul din)
părinți. – Var. (înv.) și mr.
oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. și mr. din lat.
*orphanus (
Candrea-
Dens., 1274; REW 6105), cf. it.
orfano, v. fr.
orfene, cat.
orfe, port.
orfăo. – Der.
orfană, s.f. (
fată fără părinți);
orfanotrofiu (var.
orfanotrofie), s.n. (
orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον,
sec. XVII, înv.;
orfelinat, s.n. (
casă de
orfani), din fr.
orphelinat.