definiția opus definiție dex

opus

găsește rime pentru opus
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: apus, apus, opis, ops, opus, opus, opust, pus, spus (adj.), spus (s.n.)
Cuvinte apropiate: apus, apus, opis, ops, opus, opus, opust, pus, spus (adj.), spus (s.n.)

OPÚS2, -Ă,

opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia opus

ÓPUS1,

opusuri, s.n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia opus

OPÚS2, -Ă,

opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia opus

ÓPUS1,

opusuri, s.n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia opus

OPÚS

adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia opus

OPÚS

adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia opus

ópus

s. n., pl. ópusuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia opus

ópus

s. n., pl. ópusuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia opus

OPÚ//S ~să (~și, ~se)

și substantival v. A OPUNE și A SE OPUNE. ♢ În direcție ~să în sens invers. /v. a (se) opune
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia opus

ÓPUS ŭri

n. Creație muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia opus

OPÚ//S ~să (~și, ~se)

și substantival v. A OPUNE și A SE OPUNE. ♢ În direcție ~să în sens invers. /v. a (se) opune
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia opus

ÓPUS ŭri

n. Creație muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia opus

ÓPUS

s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia opus

ÓPUS

s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia opus

ÓPUS

s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia opus

ÓPUS

s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia opus

OPÚNE,

opún, vb. III. 1. Tranz. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranz. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. și: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia opus

OPÚNE

vb. 1. v. împotrivi. 2. a se înfrunta, (fig.) a se ciocni. (Se ~ interese antagonice.) 3. a se contrazice, (fig.) a se ciocni. (Tendințe care se ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia opus

opúne

vb. pune
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia opus

A SE OPÚNE mă opún

intranz. 1) A nu cădea de acord, ripostând; a fi împotrivă; a se împotrivi. 2) (despre unghiuri sau despre laturi) A fi așezat în fața altui unghi sau a altei laturi. /<lat. opponere, fr. opposer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia opus

A OPÚNE opún

tranz. (ființe, lucruri, acțiuni etc.) A pune față-n față (pentru a evidenția deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, fr. opposer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia opus

opúne (n, opús),

vb. – A (se) împotrivi. Lat. opponere (sec. XIX), adaptat la conj. lui pune. – Der. opozant, s.m., din fr. opposant; opoziți(un)e, s.f., din fr. opposition; opoziționist, adj., din fr. oppositionniste.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia opus

OPÚNE

vb. I. tr. 1. a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. 2. a pune față în față, a compara. II. refl. a se împotrivi. (< lat. opponere, după fr. opposer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia opus
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar