Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția nasul definiție dex
nasul
găsește rime pentru
nasul
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
nasol
,
năsuc
,
năsui
,
năsut
,
năsuț
Cuvinte apropiate:
nasol
,
năsuc
,
năsui
,
năsut
,
năsuț
a arunca
(
ceva cuiva
)
în
nas
expr.
a
spune
(
ceva cuiva
) cu
reproș
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a arunca flăcări pe nas
expr.
a fi
furios
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a da nas în nas cu cineva
expr.
a se
întâlni
cu cineva în
mod
neașteptat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a face pe nas
expr. (adol.)
a fi
exagerat
de
pretențios
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-i cădea
(
cuiva
)
părul
din
nas
expr. (adol.)
a fi
surprins
/
uluit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-i cădea nasul
expr.
1.
a-și
pierde
îndrăzneala
sau
îngâmfarea
; a
rămâne
rușinat
/
umil
.
2.
a-și
pierde
privilegiile
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-i ieși pe nas
expr.
a avea
necazuri
mari
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-i ieși tărâța pe nas
expr.
a se
enerva
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a întoarce nasul / spatele
(cuiva) expr.
a
ignora
ostentativ
(
pe cineva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a nu-i ajunge cu prăjina la nas
expr.
a fi
înfumurat
/
îngâmfat
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a se împiedica de nas
expr. (glum.)
a avea nasul
lung
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a se lăsa dus de nas
expr.
a se
lăsa
păcălit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-și băga nasul în toate
expr.
v.
a-și
băga
botul
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-și găsi nașul
expr. (pop.)
a da
peste
omul
care
poate
pune la
punct
,
bate
,
molesta
,
înșela
etc. pe cineva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
a-și lua nasul la purtare
expr.
a se
obrăznici
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
cu șprițu’ / țuica-n nas
expr.
amețit
de
băutură
,
beat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
NAS,
nasuri
,
s.n.
1.
Parte
proeminentă
a
feței
,
situată
între
obraji
,
frunte
și
gură
,
servind
ca
organ
al
respirației
și al
mirosului
. ♢
Loc
. adv.
Sub
(sau,
rar
,
în) nasul cuiva
sau
sub
nas
= în
imediata
apropiere
, în
față
, sub
ochii
cuiva. (În
legătură
cu
verbe
ca „a
vorbi
”, „a
cânta
” etc.)
pe
nas
= cu
timbru
nazal
. ♢ Expr.
A avea
nas
sau
a-și
ridica
nasul
= a
îndrăzni
, a
cuteza
. (Fam.)
A-și
lua
nasul la
purtare
= a
deveni
prea
îndrăzneț
, a se
obrăznici
.
A (nu-) și
cunoaște
(sau
vedea
,
ști
)
lungul
nasului
= a (nu-) și da
seama
cât e în
stare
să
facă
cu
puterile
proprii
; a (nu-) și da
seama
de
măsura
pe care
trebuie
s-o
păstreze
față
de
alții
; a (nu) se
comporta
cuviincios
. (Fam.)
A-i
cădea
(sau
a-i
pica
) nasul cuiva
= a-și
pierde
îndrăzneala
sau
îngâmfarea
, a
rămâne
rușinat
,
umilit
. (Fam.)
Nu-ți
cade
(sau
pică
) nasul
dacă
...
= nu ți se
întâmplă
nimic
, nu-ți
pierzi
demnitatea
dacă
...
Nu-i
ajungi
(nici) cu
prăjina
la
nas
= e
foarte
încrezut
.
(A
umbla
sau
a fi, a se ține) cu nasul (pe)
sus
= a (fi)
încrezut
,
sfidător
.
A
strâmba
din
nas
= a fi
nemulțumit
.
A da
nas
(cuiva) = a
îngădui
prea
multe
(cuiva).
A
tăia
(sau
a
scurta
)
nasul (cuiva) sau
a da
(cuiva)
peste
nas
= a
pedepsi
, a
rușina
, a
umili
, a pune la
locul
lui (pe cineva).
A-i
scoate
(cuiva ceva)
pe
nas
= a-i
reproșa
(cuiva ceva) (cu
răutate
).
A (nu) fi
(sau
face
) de nasul cuiva
= a (nu) fi
potrivit
cu cineva, a (nu)
corespunde
cuiva, a (nu) fi
pentru
cineva, a (nu) i se
cuveni
cuiva.
A-i
veni
(cuiva)
muștarul
la
nas
sau
a-i
tremura
(cuiva)
nasul
= a se
supăra
; a se
enerva
, a se
înfuria
.
A fi cu nasul de
ceară
= a fi
foarte
susceptibil
.
A
lăsa
(sau
a pune
)
nasul în
jos
sau
în
pământ
= a se
rușina
, a se
simți
vinovat
.
A se
întoarce
(de
undeva
)
cu nasul în
jos
= a se
întoarce
rușinat
. (Fam.)
Să-ți fie în
nas
!
= să-ți fie
rușine
! (Fam.)
A-și
băga
(sau
a-și
vârî
) nasul în ceva
(sau
undeva
, în toate, unde nu-i
fierbe
oala
)
= a se
amesteca
într-o
afacere
, într-o
problemă
(care nu-l
privește
).
A
duce
(sau
a
purta
) de
nas
(pe cineva)
=
a)
a
domina
, a
stăpâni
, a
conduce
(pe cineva), determinându-l să
facă
ceva (care nu este în
interesul
său);
b)
a
amăgi
, a
înșela
(pe cineva).
A
scoate
panglici
pe
nas
= a
exagera
; a
minți
.
A(-i)
trece
(cuiva)
pe la
(sau
pe
lângă
)
nas
= a(-i)
trece
pe
dinaintea
ochilor
; a
pierde
un
prilej
favorabil
.
A da
(cuiva)
cu ceva pe la
nas
= a
tenta
(pe cineva). (Fam.)
A
arunca
(cuiva
ceva)
în
nas
= a
spune
(cuiva ceva)
direct
,
fără
menajamente
.
A-i
râde
cuiva în
nas
= a
râde
cuiva în
față
, bătându-și
joc
de el. (Fam.)
A-i
ieși
(sau
a-i da) pe
nas
= a o
păți
, a i se
înfunda
. (Fam.)
A(-i)
întoarce
nasul (cuiva)
= a
ignora
ostentativ
(pe cineva), a
întoarce
spatele
(cuiva).
A
trânti
(sau
a
închide
cuiva)
ușa
în
nas
=
a)
a
refuza
să
primească
(pe cineva);
b)
a
pleca
supărat
de la cineva,
închizând
ușa
cu
putere
.
A se
împiedica
de
nas
= avea nasul
excesiv
de
lung
.
A nu
vedea
de
nas
= a fi
neatent
.
A nu
vedea
mai
departe
decât
lungul
nasului
= a fi
mărginit
.
A da cu nasul
(pe
undeva
) = a
trece
(pe
undeva
) în
grabă
sau
întâmplător
. (Fam.)
A-și
arăta
sau
a(-și)
scoate
nasul (la
iveală
)
= a
apărea
, a se
înfățișa
.
A da
nas
(ul) cu cineva =
a se
întâlni
cu cineva pe
neașteptate
(și
fără
a
dori
).
(A se
întâlni
)
nas
în
nas
(cu cineva) = (a se
întâlni
)
față
în
față
(cu cineva).
Nu
miroase
a
nas
de
om
= nu e
faptă
de
om
vrednic
. (
Ir
.)
Îi
curge
untura
(sau
grăsimea
) pe
nas
= e
foarte
slab
. ♦ Fig.
Miros
dezvoltat
,
fin
;
simț
de
orientare
în
împrejurări
dificile
,
capacitate
de
intuire
exactă
a unei
situații
. ♦ (
Rar
)
Față
,
obraz
,
cap
.
2.
Proeminență
a unei
piese
, care
servește
la
fixarea
piesei
într-o
anumită
poziție
sau la
ghidarea
,
ridicarea
sau
distanțarea
unei alte
piese
.
3.
Partea
anterioară
a
fuzelajului
unui
avion
sau a
corpului
unei
nave
. – Lat.
nasus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia nasul
NAS
s.
1.
(ANAT.)
(înv. și
reg
.)
nară
.
2.
(
TEHN
.)
pinten
.
(~ la o
piesă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia nasul
nas
s. n., pl.
násuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nasul
NAS ~uri
n
. 1)
Organ
al
mirosului
și al
respirației
situat
deasupra
gurii
.
~
acvilin
.
~
cârn
.
♢ A
vorbi
pe ~
a
vorbi
fonfăit
.
Cu ~ul
î
n
jos
a)
cuprins
de
rușine
; b)
mofluz
.
A
lăsa
(
sau
a pune
)
~ul în
jos
(
sau
în
pământ
) a fi
cuprins
de un
sentiment
de
vinovăție
.
A (nu) avea ~
a (nu)
îndrăzni
.
A
strâmba
din ~
a) a
manifesta
nemulțumire
; b) a
face
mofturi
.
A-și
băga
(
sau
a-și
vârî
)
~ul în ceva
(
sau
unde nu-i
fierbe
oala
) a se ame-steca
nepoftit
în
treburile
altuia
.
A (nu)-și
cunoaște
(
sau
a (nu)-și
ști
)
lungul
~
ului
a) a (nu)-și
ști
locul
; b) a (nu)
ști
măsura
.
A da ~ în ~ cu cineva
a se
întâlni
față
în
față
(pe
neașteptate
) cu cineva.
A
duce
(
sau
a
purta
)
pe cineva de ~
a) a
amăgi
pe cineva; b) a
manipula
după
plac
pe cineva.
A-i
ieși
cuiva (ceva) pe ~
a avea de
suferit
de pe
urma
unui
folos
anterior
.
A (nu) fi de ~ul cuiva
a (nu) fi
potrivit
, pe
măsura
cuiva.
A fi cu ~ul de
ceară
a fi
foarte
sensibil
.
~ în ~
față
în
față
.
Sub ~
aproape
de tot.
De sub ~
din
fața
ochilor
. 2)
Simț
al
realității
înconjurătoare
.
♢
~
subțire
simț
ascuțit
;
spirit
subtil
.
A avea ~
fin
a fi
perspicace
; a avea
fler
. 3)
Proeminență
pe
partea
dinainte
a unui
mecanism
sau a unei
mașini
.
~ul
avionului
. ~ul
corabiei
. /<lat.
nasus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia nasul
nas (násuri),
s.n. –
1.
Organ
al
mirosului
. –
2.
Nerușinare
,
neobrăzare
. – Megl.
nas
,
istr.
nǫs
. Lat.
nāsus
(Pușcariu 1154;
Candrea
-
Dens
., 1205; REW 5842), cf. it.
naso
,
friul., prov., cat.
nas
,
fr.
nez.
– Der.
năsos
,
adj. (cu
nas
mare
);
năsut
,
adj. (
năsos
), cuvînt
suspect
, pe care Pușcariu 1157,
Candrea
-
Dens
., 1206 și REW 5843
îl
derivă
din lat.
nāsūtus
, cf. it.
nasuto.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia nasul
NAS
bârnău
,
carină
,
cârmă
, nașcarină,
pătlăgea
,
trompă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia nasul
NASUL-CURCÁNULUI
s. v.
busuioc
-
roșu
,
moțul
-
curcanului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia nasul
NAȘ
2
, -Ă,
nași
, -e,
s.m. și f.
1.
Persoană
care ține în
brațe
pruncul
în
timpul
botezului
,
devenind
astfel
rudă
cu
familia
respectivă
. ♢ Expr.
A fi nașul cuiva
= a
ști
să
potolească
, să
facă
inofensiv
pe cineva; a-i
veni
cuiva de
hac
, a
învăța
pe cineva
minte
.
A-și
găsi
nașul
= a da de o
persoană
care
știe
să
pună
la
punct
(pe cineva), să
strunească
(pe cineva).
2.
Nun
(
ă
). [Var.: (înv. și pop.)
nănáș
, -
ă
, (Înv. și
reg
.)
nânáș
, -
ă
s.m. și f.] –
Nun
+ suf.
-
aș
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia nasul
NAȘ
1
s.m.
invar
.
Numele
literei
„n” din
alfabetul
chirilic
. – Din sl.
našĭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia nasul
NAȘ
1
s.m.
invar
.
Numele
literei
„n” din
alfabetul
chirilic
. – Din sl.
našĭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia nasul
NAȘ
2
, -Ă,
nași
, -e,
s.m. și f.
1.
Persoană
care ține în
brațe
pruncul
în
timpul
botezului
,
devenind
astfel
rudă
cu
familia
respectivă
. ♢ Expr.
A fi nașul cuiva
= a
ști
să
potolească
, să
facă
inofensiv
pe cineva; a-i
veni
cuiva de
hac
, a
învăța
pe cineva
minte
.
A-și
găsi
nașul
= a da de o
persoană
care
știe
să
pună
la
punct
(pe cineva), să
strunească
(pe cineva).
2.
Nun
(
ă
). [Var.: (înv. și pop.)
nănáș
, -
ă
, (Înv. și
reg
.)
nânáș
, -
ă
s.m. și f.] –
Nun
+ suf.
-
aș
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia nasul
NAȘ
s.
1.
(
reg
.)
moș
,
nan
.
(~ la
botezul
pruncului
.)
2.
v.
nun
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia nasul
NAȘ
s.
1.
(
reg
.)
moș
,
nan
.
(~ la
botezul
pruncului
.)
2.
v.
nun
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia nasul
naș
(
literă
chirilică
) s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nasul
naș
(
persoană
) s. m., pl.
nași
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nasul
naș
(
persoană
) s. m., pl.
nași
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nasul
naș
(
literă
chirilică
) s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nasul
NAȘ ~ă (~i, ~e)
m.
ș
i f
.
1)
(în
ritualul
creștin
)
Persoană
care
participă
la
oficierea
botezului
ținând
pruncul
în
brațe
. ♢
A fi ~ul cuiva
a-i
veni
cuiva de
hac
.
A-și
găsi
~ul
a da
peste
omul
care
poate
pune la
punct
pe cineva. 2)
Persoană
care a
fost
nun
în
timpul
oficierii
unei
căsătorii
. /
nun
+ suf.
~
aș
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia nasul
NAȘ ~ă (~i, ~e)
m.
ș
i f
.
1)
(în
ritualul
creștin
)
Persoană
care
participă
la
oficierea
botezului
ținând
pruncul
în
brațe
. ♢
A fi ~ul cuiva
a-i
veni
cuiva de
hac
.
A-și
găsi
~ul
a da
peste
omul
care
poate
pune la
punct
pe cineva. 2)
Persoană
care a
fost
nun
în
timpul
oficierii
unei
căsătorii
. /
nun
+ suf.
~
aș
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia nasul
naș
(
literă
chirilică
) s.n., pl. (
rar
)
nașuri
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia nasul
NÁȘĂ
s.
1.
(
reg
.)
moașă
.
(~ la
botezul
unui
copil
.)
2.
nună
.
(~ de
cununie
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia nasul
náșă
s. f., g.-d.
art
.
náșei
;
pl.
náșe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia nasul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK