Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția grai definiție dex
grai
găsește rime pentru
grai
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
agrăi
,
brai
,
crai
,
frai
,
gai
,
grad
,
graf
,
graf
,
graf
,
grai
,
gral
,
gram
,
grani
,
gras
,
grau
,
grav
,
gravi
,
grăbi
,
grăi
,
grăit
,
grâu
,
grâu
,
grâu
,
gri
,
grui
,
grui
,
grui
,
gurăi
,
hrai
,
prai
,
rai
,
răi
,
trai
,
trăi
Cuvinte apropiate:
agrăi
,
brai
,
crai
,
frai
,
gai
,
grad
,
graf
,
graf
,
graf
,
grai
,
gral
,
gram
,
grani
,
gras
,
grau
,
grav
,
gravi
,
grăbi
,
grăi
,
grăit
,
grâu
,
grâu
,
grâu
,
gri
,
grui
,
grui
,
grui
,
gurăi
,
hrai
,
prai
,
rai
,
răi
,
trai
,
trăi
GRAI,
graiuri
, s.n.
1.
Glas
,
voce
. ♢
Loc
. adv.
Într-un grai
= într-un
glas
, toți
deodată
. ♢ Expr.
A
prinde
(sau
a da
)
grai
= a
începe
sau a se
hotărî
să
vorbească
.
A-i
pieri
(sau
a-și
pierde
)
graiul
= a nu mai
putea
să
vorbească
(de
emoție
, de
frică
etc.), a
amuți
; a nu mai avea ce să
spună
.
2.
Facultatea
de a
vorbi
. ♢
Loc
. adv.
Prin
viu
grai
=
oral
.
3.
Limbă
. ♦
Fel
de a
vorbi
.
4.
Unitate
lingvistică
subordonată
dialectului
,
caracteristică
pentru
o
regiune
mai
puțin
întinsă
;
p. ext.
dialect
.
5.
(
Rar
)
Vorbă
,
cuvânt
. – Din
grăi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia grai
GRAI
s.
1.
v.
glas
.
2.
v.
limbaj
.
3.
(LINGV.)
(livr.)
idiom
, (impr.)
dialect
.
(Un ~
regional
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia grai
GRAI
s. v.
cuvânt
,
termen
,
vorbă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia grai
grai
s. n., pl.
gráiuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia grai
GRA//I ~iuri
n.
1)
Facultate
a
omului
de a
emite
sunete
articulate
;
voce
;
glas
.
♢ A-i
pieri
(
sau
a-și
pierde
)
~iul
a) a nu mai
vorbi
; a
amuți
; b) a nu mai avea ce
spune
. 2)
Sistem
de
comunicare
între
oameni
, cu
ajutorul
limbii
;
limbaj
;
vorbire
.
♢ Prin
viu
~
în
mod
oral
. 3)
Mod
de
exprimare
;
vorbire
;
limbă
.
~
ales
. 4)
Unitate
lingvistică
subordonată
dialectului
. /Din
a grăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia grai
GRĂÍ,
grăiesc
, vb.
IV
. Intranz. și tranz. (Pop.) A
zice
, a
spune
; a
vorbi
. – Din bg.
graja
, scr.
grájati
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia grai
GRĂÍ
vb. v.
scoate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia grai
GRĂÍ
vb. v.
boteza
,
chema
,
conveni
,
denumi
,
intitula
,
înțelege
,
învoi
,
numi
,
porecli
,
rosti
,
spune
,
supranumi
,
vorbi
,
zice
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia grai
A grăi
≠ a
tăcea
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia grai
grăí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
grăiésc
,
imperf. 3 sg.
grăiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
grăiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia grai
A GRĂ//Í ~iésc
pop.
1.
tranz.
A
exprima
prin grai; a
reda
prin
cuvinte
. 2.
intranz.
A
comunica
cu
ajutorul
limbii
; a
vorbi
. /<bulg.
graja
, sb.
grájati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia grai
grăí (-ăésc, grăít),
vb. –
1.
A
vorbi
. –
2.
A
spune
, a
rosti
. –
3.
(Înv., refl.) A se
numi
, a se
chema
. –
4.
(Mold., refl.) A se pune de
acord
, a se
învoi
. – Mr.
grescu,
gri
(
ș
)i, grire
; megl.
gres
, griri.
Sl. (sb.)
grajati
„a
croncăni
”.
Schimbarea
semantică
este
ciudată
, și a
fost
explicată
de Miklosich,
Slaw. Elem.,
20 și Densusianu,
Hlr.,
267, ca
specifică
sl. Petrovici,
Dacor.,
VII
, 170, a
fost
primul
care a
făcut
distincția
între
sb.
grajáti
„a
vorbi
”,
etimon
al
rom
., și
grȁjati
„a
croncăni
”, cf. Pușcariu,
Lr.,
292. Der.
agrăi
, vb. (Trans., a
interpela
), der.
artificial
, pe
baza
modelului
germ.
reden- anderen
(
DAR
);
grai
, s.n. (
vorbire
;
limbă
,
idiom
;
argou
,
limbaj
;
proverb
,
zicală
; înv.,
discurs
,
alocuțiune
;
voce
,
accent
; înv.,
învoială
, tîrguială; înv.,
verb
, cuvînt), cf. mr.
grai,
mr., megl.
grei
, din sl., bg.
graj
„cînt” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
20; Miklosich,
Lexicon
,
141; Conev 95);
negrăit
, adj. (de
nespus
);
grăitor
,
s.m. (
vorbitor
; la
nunțile
din Trans.,
persoană
care
împrovizează
strigăturile
);
negrăitor,
adj. (
mut
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia grai
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK