FÁCE
,
fac, vb. III.
A. Tranz.
I. 1. A
întocmi, a
alcătui, a
făuri, a
realiza, a
fabrica un
obiect.
Face un gard. ♢ A
procura un
obiect,
dispunând confecționarea lui de
către altcineva.
Își face pantofi. 2. A
construi, a
clădi; a
ridica, a
așeza.
Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A
găti, a
prepara, a
pregăti un
aliment, o
mâncare.
4. A
compune, a
scrie, a
crea o
operă literară; a
executa, a
realiza o
operă artistică.
5. A
stabili o
lege, o
convenție, o
înțelegere.
6. A
câștiga, a
agonisi, a
strânge bani,
avere.
7. A
pregăti ceva într-un
anumit scop.
Își face bagajele. ♦ Expr.
A face focul = a
ațâța, a
aprinde focul. ♢ A
aranja (
părul,
sprâncenele,
buzele,
unghiile etc.).
II. 1. (
Despre femei) A
naște. ♦ Expr. (Pop. și fam.)
De când l-a făcut mă-sa sau
de când mă-sa l-a făcut = de
când s-a
născut,
dintotdeauna. ♢ (
Despre soți) A
procrea. ♢ (
Despre mamifere) A
făta. ♢ (
Despre păsări) A
oua.
2. (
Despre pomi) A
produce, a da
roade; (
despre plante) a
scoate, a da
muguri,
frunze,
flori etc.
3. (
despre ființe și
plante) A
căpăta, a
dobândi; a-i
apărea.
A făcut o bătătură. ♢ A se
îmbolnăvi de...
A făcut scarlatină. 4. (În expr.)
A face ochi =
a) (
despre puii unor
animale) a
putea deschide ochii (la
câteva zile după
naștere);
b) (fam.,
despre oameni) a se
trezi, a se
scula din
somn.
A face burtă (sau)
pântece = a se
îngrășa.
A face genunchi = (
despre pantaloni) a se
deforma (de
multă purtare) în
dreptul genunchilor.
III. 1. A
întocmi, a
potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva
posibilitatea de a...
Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A
determina, a
convinge.
Nu l-au putut face să se însoare. 3. A
obliga, a
sili, a
constrânge, a pune pe cineva să...
Nu mă face să plec. 4. A
predispune la ceva; a
îndemna.
Timpul urât îl face trist. IV. 1. A
determina sau a
ajuta pe cineva sau ceva să-și
schimbe starea inițială, să
ajungă într-o
anumită situație.
L-a făcut om. ♢ Expr.
A face (sau, refl.,
a se face) bine (sau
sănătos) = a (se)
însănătoși, a (se)
vindeca.
2. A
preface, a
schimba, a
transforma în...
Faceți din piatră aur. ♢ Expr.
A face din țânțar armăsar = a
exagera mult.
A face (cuiva)
coastele pântec (sau
spinarea cobză) = a
bate (pe cineva)
tare.
A face noaptea (sau
din noapte) zi = a nu
dormi, a
rămâne treaz toată noaptea.
A face (sau, refl.,
a se face) praf = a (se)
distruge, a (se)
nimici.
3. A
zice, a
spune (
despre cineva sau cuiva) că este..., a
califica; a
învinui, a
acuza pe cineva de...
L-a făcut măgar. ♢ Expr.
A face (pe cineva)
cum îi vine la gură = a
ocărî sau a
certa (pe cineva)
rău,
fără a-și
alege cuvintele, a
batjocori (pe cineva).
A face (pe cineva)
cu ou și cu oțet v.
oțet.
V. 1. A
săvârși, a
făptui, a
comite. ♢ Expr.
Face ce face și... =
încearcă prin toate
mijloacele și
izbutește să...; nu
știu cum procedează că...;
vorba e că...
A nu avea ce face (sau
ce să facă) =
a) a nu avea o
ocupație;
b) a nu-i
rămâne cuiva
nimic de
schimbat într-o
situație, a nu avea
posibilitatea să se
împotrivească, să
obiecteze, să
ajute cu ceva; a nu avea
încotro;
c) se
spune despre cineva (sau cuiva) care
comite sau este pe
punctul să
comită o
imprudență, o
prostie, o
gafă.
A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o)
nevoie de..., a nu-i
trebui; a nu-i
folosi, a nu-i
servi la
nimic.
Ce (mai) faci? =
cum îți
merge?
cum o (mai)
duci?
A face totul sau
a face tot posibilul (sau
în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau
ca să) = a
depune toate
eforturile (
pentru a
realiza ceva). (
exprimând surpriza neplăcută și
purtând accentul în
frază)
Ce face?! =
cum?!
cum se
poate (
una ca asta)?
Ce (tot) faci (sau
ce ai făcut de)...? = ce ți s-a
întâmplat că...? care e
cauza că...?
Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva) ? =
cum să se
procedeze (cu cineva sau cu ceva) ?
N-am făcut nimic =
a) nu
am realizat nimic, nu m-
am ales cu
nimic;
b) nu
sunt vinovat, nu
am comis ceea ce mi se
impută.
Văzând și făcând =
procedând conform situației,
împrejurărilor,
fără un
plan dinainte stabilit.
A avea a (sau
de-a) face cu cineva (sau
cu ceva) =
a) a avea ceva
comun cu cineva (sau cu ceva), a
exista anumite relații între...;
b) a o
păți, a
suporta consecințele faptelor sale.
Ce are a face? = ce
legătură este (
între un
lucru și
altul)? Ce
interesează? și ce-i cu asta?
N-are a face! = nu
interesează! n-are
importanță! (Refl.)
S-a făcut! = ne-
am înțeles! s-a
aranjat!
Fii fără grijă!
2. A
provoca, a da
naștere la..., a
cauza, a
pricinui.
A făcut o încurcătură ♢ Expr.
Nu face nimic! = (
formulă de
politețe cu care se
răspunde celui ce-și
cere scuze pentru un
neajuns sau o
supărare pricinuită fără voie) nu are nici o
importanță!
A i-o face (bună sau
lată sau
cu vârf) sau
a-i face (cuiva)
una (și bună) = a-i
pricinui cuiva un
rău, un
neajuns.
A(-și) face inimă rea (sau
sânge rău) = a (se)
supăra, a (se)
consuma.
A-și face gânduri (sau
griji) = a se
îngrijora. ♦ A
arăta, a
manifesta, a
acorda.
I-a făcut toate onorurile.
3. A
aduce la
îndeplinire; a
realiza, a
îndeplini, a
împlini.
Și-a făcut datoria. ♢ Expr.
A face (un) târg (sau
târgul) = a
cădea de
acord, a
încheia o
tranzacție (
comercială). ♦ A
juca (un
meci).
4. A
exercita, a
practica o
meserie.
Face avocatură. ♦ A
studia, a
urma un
curs sau o
formă de
învățământ.
Face medicina.
5. (Cu
complementul „
semn”) A
atrage cuiva
atenția printr-un
gest; a da cuiva să
înțeleagă ceva printr-un
semn. (Cu
elipsa complementului)
Face din cap că a înțeles. ♢ Expr.
A face (cuiva)
cu degetul = a
amenința (pe cineva) cu
degetul arătător.
A face (cuiva)
cu ochiul =
a) a face (cuiva) un
semn simbolic (
închizând și
deschizând un
ochi);
b) a
atrage, a
îmbia.
6. A
parcurge, a
străbate un
drum sau o
distanță.
A făcut 2 kilometri. 7. A
petrece, a
parcurge un
interval de
timp.
Cu el și-a făcut veacul. B. Intranz.
I. 1. A
proceda; a
acționa; a se
comporta.
Fă cum știi. ♦ Refl. (În
construcții interogative) A se
descurca într-un
anumit fel.
Ce se face acum? 2. A-i
merge cuiva
bine (sau
rău), a o
duce bine (sau
rău).
3. (În
superstiții,
determinat prin „a
bine”, „a
rău”, „a
ploaie” etc.) A
prevesti, a
cobi.
Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în
superstiții) A
vrăji, a
fermeca; a
descânta.
I-a făcut de boală. II. 1. A
valora, a
prețui; a
costa.
Cât fac pantofii? 2. (La
pers. 3; cu
valoare impersonală) A fi
vrednic (de a...), a
merita (să...).
Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.)
Nu face pentru... =
a) nu e
potrivit, nu
corespunde pentru...;
b) nu e de
prestigiul cuiva, nu
cadrează cu...
III. 1. A se
îndrepta, a
merge, a
porni (
către sau
spre...; a o
coti (
spre...).
Am făcut la dreapta. ♢ Refl. (Fam.) A se
abate, a se
duce (sau a
veni), a se
apropia.
Fă-te încoace! 2. A
zice, a
spune.
Am să te cert, făcea el.
C. Refl.
I. 1. (
despre zi,
noapte,
întuneric etc.) A se
produce, a se
ivi, a se
lăsa. ♦
A i se face (cuiva)
negru (sau
roșu etc.)
înaintea ochilor = a nu mai
vedea, a i se face
rău (din
cauza supărării, a
mâniei); a se
supăra, a se
mânia foarte tare. ♢ Impers. (Pop.) A i se
părea cuiva că
vede sau că
aude ceva sau pe cineva (în
vis sau în
imaginație).
Se făcea că vede un palat. 2. (
despre drumuri,
văi etc.) A se
desfășura, a se
deschide (
înaintea ochilor).
Se făcea o vale lungă. 3. (
despre senzații sau
sentimente;
construit cu
dativul pronumelui) A se
naște, a se
produce (în cineva)
deodată, a fi
cuprins de...
I s-a făcut frică. ♢ A fi
cuprins de o
dorință nestăpânită pentru ceva, a
simți dorul de...
I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se
întâmpla.
Ce s-a făcut cu el? ♦ Expr.
Ce s-a făcut (cineva)? = ce a
devenit?
cum s-a
descurcat?
Cum se face că... (sau
de...) =
cum e
posibil ca...?
II. 1. A
ajunge, a
deveni.
Copilul s-a făcut mare. ♦
Loc. vb.
A se face galben = a se
îngălbeni.
A se face vânăt = a se
învineți.
A se face roșu. = a se
înroși, a se
îmbujora. ♦ Expr.
A se face stăpân pe ceva = a
lua un
lucru în stăpînire cu
forța sau
fără a-i
aparține.
A se face în două = (
despre drumuri,
rețele etc.) a se
bifurca, a se
despărți, a se
ramifica. ♢ A
ajunge la
numărul de..., la un
total de...
Ceata se face de două sute de oșteni. ♢ A
îmbrățișa cariera de..., a
deveni.
Se face muncitor metalurgist. ♢ Intranz. A
îndeplini o
treabă sau o
funcție ocazională. ♢ (
determinat prin „la
loc”, „din
nou”, „
iarăși” etc.) A
redeveni.
S-a făcut din nou om. 2. A se
preface, a
simula.
Se face că pleacă. ♢ Intranz. A-și
lua înfățișarea de..., a se
arăta, a-și da
aere de...
Face pe nevinovata. – Lat.
facere.