definiția cuc definiție dex

cuc

găsește rime pentru cuc
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: buc, cauc, cauc, cec, ciuc, coc, coc, cu, cub, cub, cuc, cucă, cucu, cui, cul, cum, cur, cut, huc, iuc, muc (anat.), muc (bucățică), nuc, puc, suc, șuc
Cuvinte apropiate: buc, cauc, cauc, cec, ciuc, coc, coc, cu, cub, cub, cuc, cucă, cucu, cui, cul, cum, cur, cut, huc, iuc, muc (anat.), muc (bucățică), nuc, puc, suc, șuc

CUC,

cuci, s.m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ♢ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ♢ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ♢ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

cuc

s.m., voc. cucule!; pl. cuci

CUC cuci

m. Pasăre migratoare cu penele cenușii, având coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburile altor păsări, cunoscută după strigătul său caracteristic. ♢ De flori de ~ în zadar; degeaba. I-a cântat ~ul din față se spune despre cineva care prosperă. Așa are să-i cânte ~ul se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată. /< lat. cucus

cuc2

s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare.

cuc1

s.n. (reg.) 1. plăcintă. 2. sângerete (preparat din carne de porc cu sânge).

cuc (cúci),

s.m. – 1. Pasăre care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. – 2. Beat, afumat. – 3. Joc de copii, de-a ascunsul. – Mr., megl., istr. cuc. Lat. cuccus sau cucus (Pușcariu 422; Candrea-Dens., 418; REW 2360; DAR), cuvînt onomatopeic, cf. it. cucolo, fr. coucou, sp. (gal.) cuco, germ. Kuckuck, ngr. ϰοῦϰϰος, alb. kuko, tc. kuku, bg. kuk (Conev 55). Pentru expresia singur cuc, cf. alb. vetem kuk. Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405). Cînd o cînta cuculniciodată” este echivalentă a expresiei bg. kukov denĭ, sb. kukov danziua cucului”. – Der. cucu, interj. (imită sunetul cucului); cucui, vb. (a cînta cucul); cucă, s.f. (femela cucului).

cuc

adv. – La înălțime, sus. Mag. kukra (DAR). În Trans. și Mold.

cuc

, cuci s.m. 1. (deț.) gardian. 2. (mil.) emblema de pe caschetă sau bonetă. 3. penis (de copil).

a căuta lapte de bou / de cuc

expr. (iron.) a încerca imposibilul; a nu-și da seama de absurditatea unei încercări.

când cucii / puii mei?

expr. când naiba?

cine cucii / puii mei?

expr. cine naiba?

CIUBOȚICA-CÚCULUI

s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, țâța-oii, țâța-vacii.

ciuboțíca-cúcului

s. f.

CUC-ARMENÉSC

s. v. pupăză.

cuc-armenésc

s. m., art. cúcul-armenésc

cum cucii / puii mei?

expr. cum naiba?

de florile cucului / mărului

expr. 1. de plăcere. 2. fără motiv.

de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii

expr. penibil, ridicol.

de unde cucii / puii mei?

expr. de unde naiba?

GRÂUL-CÚCULUI

s. v. ochii-păsăruicii.

lapte de cuc

expr. raritate, lucru foarte greu de obținut; obiect fantezist al capriciilor cuiva.

láptele-cúcului

(bot.) s. m.

LIMBA-CÚCULUI

s. v. palma-maicii-domnului, palma-pământului, poroinic, salep.

límba-cúcului

(bot.) s. f.

măláiul-cúcului

(bot.) s. n.

MĂRGICA CÚCULUI

s. (pop.) stupitul cucului, (reg.) somnișor, (prin Munt., Olt. și Bucov.) somn. (Învelișul larvar numit ~.)

MĂRUL-CÚCULUI

s. v. iarbă-de-lingoare.

MĂZĂRICHEA-CÚCULUI

s. v. mălurici, orăstică.

măzăríchea-cúcului

(bot.) s. f., g.-d. art. măzăríchii-cúcului

miérea-cúcului

(bot.) s. f.

PORUMBUL-CÚCULUI

s. v. porumbel, rodul-pământului.

SCAUNUL-CÚCULUI

s. v. garoafă.

SCUIPATUL-CÚCULUI

s. v. stupitul-cucului.

SLÚJNICA-CÚCULUI

s. v. codobatură, prundar, prundaș.

STUPITUL-CÚCULUI

s. (BOT.; Cardamine pratensis) (reg.) spumeală, limba-șarpelui, scuipatul-cucului.

STUPITUL CÚCULUI

s. v. mărgica cucului.

stupítul-cúcului

s. m.

UMBRA-CÚCULUI

s. v. sparanghel.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar