Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bob definiție dex
bob
găsește rime pentru
bob
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
bab
,
boa
,
bob
(sămânță),
bob
(plantă - s.m.),
bob
(sanie, elevator),
bobă
,
bobi
,
boc
,
boi
,
boi
,
bol
,
bomb
,
bon
,
bop
,
bor
,
boș
,
bot
,
boț
,
bou
,
box
,
box
,
boy
,
boz
,
cob
,
fob
,
job
,
kob
,
lob
,
lob
,
ob
,
rob
,
zob
Cuvinte apropiate:
bab
,
boa
,
bob
(sămânță),
bob
(plantă - s.m.),
bob
(sanie, elevator),
bobă
,
bobi
,
boc
,
boi
,
boi
,
bol
,
bomb
,
bon
,
bop
,
bor
,
boș
,
bot
,
boț
,
bou
,
box
,
box
,
boy
,
boz
,
cob
,
fob
,
job
,
kob
,
lob
,
lob
,
ob
,
rob
,
zob
BOB
1
,
(
1
)
boabe
, s.n. (
2
,
rar
1
)
bobi
, s.m.
1.
S.n.
Sămânță
de
cereale
sau de
legume
care
fac
fructe
păstăi
;
grăunte
,
boabă
(
2
). ♢
Loc
. adv.
Bob cu bob
= cu
grijă
și
răbdare
;
amănunțit
.
Din bob în bob
=
amănunțit
.
Bob
numărat
=
întocmai
,
exact
. ♢ Expr.
A da
(sau
a
ghici
)
în
bobi
= a
căuta
tainele
viitorului
după
cum
se
așază
bobii
aruncați
de
ghicitor
. ♦
Orice
părticică
de
materie
friabilă
care
seamănă
cu un
grăunte
.
Bob de
nisip
.
2.
S.m.
Plantă
leguminoasă
cu
flori
albe
sau
trandafirii
, cu
păstăi
mari
și cu
semințe
ovale
,
turtite
(
Vicia
faba
);
măzăriche
(
I
). ♦ P. restr.
Sămânța
acestei
plante
. – Din sl.
bobŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bob
BOB
1
,
(
1
)
boabe
, s.n. (
2
,
rar
1
)
bobi
, s.m.
1.
S.n.
Sămânță
de
cereale
sau de
legume
care
fac
fructe
păstăi
;
grăunte
,
boabă
(
2
). ♢
Loc
. adv.
Bob cu bob
= cu
grijă
și
răbdare
;
amănunțit
.
Din bob în bob
=
amănunțit
.
Bob
numărat
=
întocmai
,
exact
. ♢ Expr.
A da
(sau
a
ghici
)
în
bobi
= a
căuta
tainele
viitorului
după
cum
se
așază
bobii
aruncați
de
ghicitor
. ♦
Orice
părticică
de
materie
friabilă
care
seamănă
cu un
grăunte
.
Bob de
nisip
.
2.
S.m.
Plantă
leguminoasă
cu
flori
albe
sau
trandafirii
, cu
păstăi
mari
și cu
semințe
ovale
,
turtite
(
Vicia
faba
);
măzăriche
(
I
). ♦ P. restr.
Sămânța
acestei
plante
. – Din sl.
bobŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bob
BOB
2
,
boburi
, s.n.
Sanie
cu un
rând
suplimentar
de
tălpici
în
față
, care,
dirijate
(cu
ajutorul
unui
volan
sau în
alt
mod
),
servesc
la
cotit
. ♦
Sportul
practicat
cu acest
fel
de
sanie
;
bobslei
. – Din engl., fr.
bob
[sleigh].
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bob
BOB
3
,
boburi
, s.n.
Instalație
pentru
ridicarea
materialelor
de
construcție
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bob
BOB
s.
1.
boabă
,
grăunte
,
sămânță
, (
reg
.)
boambă
,
boană
.
(Un ~ de
grâu
.)
2.
v.
picătură
.
3.
(
BOT
.) bob-de-
țarină
(
Lathyrus
sylvester
)
= (
reg
.)
măzăriche
,
scrântiță
;
bob-de-
țarină
(
Lathyrus
platyphyllos) =
(
reg
.)
măzăriche
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bob
BOB
s.
(
SPORT
)
(
rar
)
bobslei
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bob
BOB
s. v.
bacă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bob
bob
(
sămânță
) s. n., pl.
boábe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bob
bob
(
sămânță
folosită
la
ghicit
) s. m., pl.
bobi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bob
bob
(
sanie
) s. n., pl.
bóburi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bob
bob
(
plantă
) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bob
BOB
3
~uri
n.
1)
Sanie
sportivă
pentru
mai
multe
persoane
,
dirijată
cu un
volan
sau cu
două
cabluri
. 2)
Sport
practicat
cu această
sanie
. /<engl.
bob[sleigh]
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bob
BOB
1
~i
m.
1)
Plantă
leguminoasă
cu
fructul
păstaie
, cu
semințe
mari
,
ovale
și
plate
. 2)
Sămânța
acestei
plante
. 3)
(cu
sens
colectiv
)
Cantitate
mare
de
semințe
ale
acestei
plante
.
♢ A da
(
sau
a
ghici
)
în ~i
a
prezice
viitorul
cuiva după
felul
cum
se
aranjează
bobii
aruncați
de
către
ghicitor
.
~ cu ~
amănunțit
,
luând
fiecare
element
în
parte
;
fir
cu
fir
.
Din ~ în ~
fără
grabă
și
foarte
atent
.
~
numărat
exact
;
întocmai
. /<sl.
bobu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bob
BOB
2
boábe
n.
1)
Fiecare
dintre
părțile
componente
(
asemănătoare
cu un
grăunte
)
ale
unei
totalități
de
elemente
omogene
;
fir
.
~ de
nisip
. 2)
Obiect
mic
, de
formă
rotundă
,
separat
dintr-o
cantitate
mare
de
obiecte
identice
.
~ de
mărgăritar
.
/Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bob
bob (-oábe),
s.n. –
1.
Boabă
,
boabă
făinoasă
. –
2.
Numele
celor 41 de
boabe
(
alteori
de
porumb
) cu care
ghicitoarele
obișnuiesc
să
prezică
viitorul
. –
3.
Grăunte
în
general
. –
4.
(Înv.) Sămînță. –
5.
Strop
,
pic
,
cantitate
minimă
. Mr., megl.
bob
„
fasole
”. Sl.
bobŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
15;
Lexicon
, 34); cf. bg.,
rus
.
bob
. În
prima
sa
accepție
, nu are pl.; în a
doua
, se
folosește
numai
la pl.,
bobi
. Pe
baza
pl. n.
boabe
, care se
folosește
în
celelalte
cazuri
, s-a
format
din
nou
un f.
boabă
, care
coincide
cu sb.
boba
. Der.
boabă
, s.f. (
grăunte
; bob;
strop
,
pic
,
cantitate
minimă
);
boambă
,
s.f. (
grăunte
; bob);
bobăreasă
și (prin
contaminare
cu
babă
)
băbăreasă
, s.f. (
ghicitoare
,
prezicătoare
);
bobi
, vb. (a
ghici
);
bobic
, s.n. (
bulgăre
);
bobică
,
s.f. (
oală
,
vas
rotund
);
bobiște
, s.f. (
teren
cultivat
cu bob);
bobiță
, s.f. (
boabă
;
grăunte
;
vuietoare
,
Empetrum
nigrum
;
plantă
,
Paris
quadrifolia
), cf. sb.
bobica
„
boabă
”;
bobițar,
s.m. (Trans.,
coacăz
);
bobitoare,
s.f. (
prezicătoare
);
bobos
, adj. (cu
mult
bob);
popic
, s.n. (
bilă
folosită
la
jocul
de
popice
;
joc
de
popice
);
popicar
, s.m. (
proprietar
de
popicărie
;
jucător
de
popice
);
popicărie
,
s.f. (
sală
de
popice
).
Popic
, de la
bobic
,
trebuie
să se fi
spus
la
început
pentru
bila
cu care se
joacă
;
astăzi
se
spune
curent
despre
jocul
în
sine
, și de
fiecare
din
cele
nouă
bucăți
de
lemn
cilindrice
ale
acestuia
,
poate
datorită
unei
confuzii
,
glumețe
sau
inconștiente
, cu
popă
,
nume
care se dă de
obicei
piesei
centrale
.
Trebuie
să
semnalăm
că
ar
fi
posibilă
o
explicație
diferită
,
dat
fiind
existența
lui
bobic
, s.m., care se
folosește
în Munt. cu
sensul
de „
prăjină
,
băț
”. – Din
rom
.
trebuie
să
provină
țig. sp.
bobi
„bob” (Besses 37).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bob
BOB
2
s.n.
Elevator
cu
turn
pentru
ridicarea
betonului
și a
altor
materiale
la
înălțimea
schelelor
. [Pl.
-
buri
. / < engl.
bob
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia bob
BOB
1
Sanie
de mai
multe
persoane
, care se
poate
conduce
cu un
volan
sau cu
două
cabluri
,
fiind
folosită
mai
ales
la
concursuri
. ♦
Sport
practicat
cu această
sanie
;
bobslei
. [Pl.
-
buri
. / cf. engl., fr.
bobsleigh
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia bob
BOB
1
s. n.
1.
sanie
de
metal
foarte
joasă
și
îngustă
,
pentru
două
sau
patru
persoane
,
prevăzută
în
față
cu
două
patine
mobile
,
condusă
cu
ajutorul
unui
volan
sau al unor „
fise
”, la
concursuri
pe
pante
special
amenajate
. 2.
sport
practicat
cu această
sanie
;
bobslei
. (< engl., fr.
bob/sleigh/
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia bob
BOB
2
s. n.
elevator
cu
turn
pentru
ridicarea
unor
materiale
de
construcție
la
înălțimea
schelelor
. (< engl.
bob
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia bob
BOB, Ioan
(1739-1830, n.
sat
Orman
, jud. Cluj),
episcop
unit
din Transilvania.
Reprezentant
al
românilor
în
Dieta
Transilvaniei din 1790-1791.
Împreună
cu
episcopul
ortodox
Gherasim
Adamovici
, a
patronat
al
doilea
Supplex Libellus Valachorum
, din 1792, afirmînd
postulatele
națiunii
române
.
Autor
al unui
dicționar
româno
-
latino
-
maghiar
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia bob
BOB
1
(‹ sl.) s.n., s.m.
1.
S.m.
Plantă
erbacee
anuală
din
familia
leguminoaselor
, cu
tulpina
înaltă
de 80-120 cm,
fistuloasă
, cu
frunze
penat
-
compuse
,
flori
albe
sau
roze
și
fructe
păstăi
mari
,
pieloase
(
Vicia
faba
);
originară
din
Asia
, este
cultivată
pentru
nutreț
.
2.
S.n.
Fructul
bobului
(
1
) și mai
ales
sămînța lui
comestibilă
(
scoasă
din
păstaie
). ♦ P.
analog
.
Fruct
sau sămînță a unor
plante
, mai
ales
a
cerealelor
;
grăunte
.
3.
S.m. pl.
Boabe
(
2
) cu care se
ghicește
viitorul
. ♦ Expr.
A da în
bobi
= a
face
pretinse
prevestiri
cu
ajutorul
bobilor
.
4.
S.n.
Obiect
de
forma
unui bob (
2
),
izolat
dintr-o
masă
de
obiecte
asemănătoare
;
fir
(de
nisip
),
strop
(de
apă
).
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia bob
LEMNUL-BÓBULUI
s. v.
salcâm
galben
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bob
LEMNUL-BÓBULUI
s. v.
salcâm
galben
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bob
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK