volbá (-b, át),
vb. – A
veni mare, a se
arunca în rîu. Megl.
volb(ari). Lat.
volvĕre (REW 9433). – Der.
volbură, s.f. (vînt puternic, vîrtej; înv.,
furtună; rochița-rîndunicii, Convolvulus arvensis),
poate direct din lat.
volvŭla (Pușcariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447);
volbura, vb. (a se învîrteji);
volburos, adj. (ca volbura, învîrtejit).