sodóm (-muri),
s.n. –
1. Nenorocire, prăpăd, pustiire. –
2. Calamitate, catastrofă. –
3. Cantitate
mare, sodom. – Var.
sudom, sudum și der. Sl.
Sodomŭ (Tiktin; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 175). – Der.
sodomi, vb. (a
distruge, a nimici, a
prăpădi);
sodomie, s.f. (perversiune sexuală), din gr. σοδομία (
sec. XVII);
sodomlenesc, adj. (sodomit),
sec. XVII, înv.;
sodomit, s.m. (
persoană care
practică sodomia), din fr.
sodomite.