sancéu,
sancéie, s.n. (reg.)
1. sanie (cu care se transportă poveri); sanie cu tălpile scurte folosite ca suport, în urma alteia mai mari, la transportul lemnelor lungi.
2. (în forma:
sanciu) sanie mare (
fără șine pe tălpi).
3. ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buștenilor.