prilejí (prilejésc, prilejít),
vb. –
1. A da ocazie, a
cauza, a da
naștere, a da
loc. –
2. (Refl.) A se folosi de ocazie. –
3. (Refl.) A se
afla întîmplător, a
coincide. –
4. (Refl.) A se întîmpla, a se
petrece. Sl.
priležati, priležą „a fi
alături” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292). – Der.
prilej, s.n. (ocazie, motiv,
cauză; pretext,
nuanță; înv., Mold., resurse,
bunuri).