prăduí (-uiésc, prăduít),
vb. –
1. A
schimba. –
2. A
denunța. –
3. A
risipi, a
cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de Arg.,
dar nu neapărat de proveniență țig. (
dacă ar fi,
ar reprezenta
singurul vb. țig. în
-ui). Din sl.
pradati „a
trăda” (
Graur,
BL, V, 225), din țig.
purd- „a șopti” (Vasiliu,
GS, VIII, 123); din țig.
paruv- „a
schimba” (
Graur, 182; Juilland 172) sau mai probabil din
pradă contaminat cu
preda și, cu ultimul sens, cu
părădui. – Der.
prăduială, s.f. (delațiune; risipă).