polátă,
poláte și
polăți, s.f. (înv. și reg.)
1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat.
2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron.
3. cameră mică de locuit în casele țărănești.
4. prisacă, stupină.
5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată.
6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei.
7. porțiune dintr-un
gard de
scânduri.
8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime.
9. (în forma:
polatie) avut, zestre, calabalâc.
10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma:
poladie) populație a unui ținut sau a unei țări.