pirándă (piránde),
s.f. –
Amantă, concubină. – Var.
chirandă. Țig.
piranó, pirandó, pirani (Tiktin;
Graur, 182; Juilland 171), din
pirav- „a se
împreuna”, cf. țig. sp.
pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna
mea” (
Pascu,
Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea,
Dacor., IV, 179; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă.