lústru
s.n. –
Strălucire, luciu. – Mr.
lustru. It.
lustro, parțial prin tc.
lustro „
cremă de
ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „
strălucire”. Der. în lat.
lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der.
lustragiu, s.m. (cel ce curăță
pantofii), din tc.
lustraci;
lustragerie, s.f. (
loc unde se lustruiește încălțămintea);
lustrui, vb. (a da
pantofii cu
cremă; a curăța, a da luciu);
lustruială, s.f. (acțiunea de a lustrui);
lustrină, s.f. (țesătură lucioasă), din fr.
lustrine.