ispítă (ispíte),
s.f. –
1. Cercetare, investigație, studiu, examen. –
2. Efort, sforțare. –
3. Probă, încercare, experiment. –
4. Experiență,
cunoaștere directă. –
5. Ademenire, seducere, tentație. Sl.
ispytĭ, cf. bg.
ispit (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Miklosich,
Lexicon, 267; Cihac, II, 151;
DAR) sau postverbal de la
ispiti (Tiktin). Toate
uzurile sînt înv., cu excepția ultimului. – Der.
ispiti, vb. (a
căuta, a
cerceta, a examina; a
întreba; a spiona; a încerca, a
căuta să; refl., a se
încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl.
ispitati (toate
uzurile sînt înv., cu excepția ultimului);
ispiteală, s.f. (
probă, încercare), înv.;
ispititor, adj. (ademenitor);
ispitaci, adj. (capabil,
iscusit), format ca
iscodaci.