huideó
interj. – Se folosește pentru a
alunga porcii; de
asemenea, pentru a reda condamnarea violentă a unui
act reprobabil. – Var.
huidea, hîido, huido. Coincide cu bg., sp.
ujdo,
ar putea fi de origine orientală. – Der.
huidui, vb. (a
alunga porcii; a
fluiera în
semn de
batjocură violentă; a
condamna);
huiduială, s.f. (acțiunea de a huidui);
huiduitură, s.f. (huiduială);
huidumă, s.f. (
porc, canalie, ticălos), cuvînt care a
fost glosat și explicat în diverse
moduri (de la
huium, var. a lui
duium, după
DAR; de la
hadîm, după
DAR; de la
hadîm, după Scriban);
haidumă, s.f. (Arg., țăran).