drójdie (drójdii),
s.f. –
1. Zaț. –
2. Sediment. –
3. Ferment,
preparat industrial întrebuințat ca ferment pentru dospirea
aluatului. Megl. (
drujdeală). Sl.
droždije (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Miklosich,
Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88), cf. bg.
droždie, sb.
drožda, slov.
droždije, ceh.,
rus.
droždi. – Der.
drojdios, adj. (dens,
plin de
drojdie, impur).