dáscăl (dáscăli),
s.m. –
1. Institutor, profesor. –
2. Cantor. – Var.
dascal, (înv.)
didascal. Mr., megl.
dascal. Ngr. δάσϰαλος, din gr. διδάσϰαλος (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban); cf.
alb.
dhaskalj, bg., sb.
daskal (Vasmer,
Gr., 51). – Der.
dăscălaș, s.m. (dim. peiorativ al lui dascăl);
dăscăleci, s.m. (dăscălaș);
dăscălesc, adv. (profesoral; didactic);
dăscălește, adv. (în
mod didactic);
dăscăliță, s.f. (învățătoare;
nevastă de dascăl);
dăscălime, s.f. (mulțime de
dascăli);
dăscălicesc, adj. (erudit);
dăscălie, s.f. (instrucție, învățătură;
știință; profesiunea de dascăl);
dăscăli, vb. (a sfătui, a călăuzi; a orienta; a
dojeni, a
face observații; a plictisi cu discursuri, a ține
predici).