corabíe (-íi),
s.f. –
1. Navă,
vas. –
2. (Arg.)
Pantof, încălțăminte. – Mr.
cărave, megl.
curabie. Sl.
korablῑ (Miklosich,
Slaw. Elem., 26; Miklosich,
Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf.
carabă). Aparține aceleiași
familii a lat.
carabus, de unde sp.
carabela (›
rom.
caravelă, s.f., prin intermediul fr.
caravelle); cf. bg., sb.
korab, sb., cr., slov.
korablja,
rus.
korablĭ,
alb.
karáf, mag.
kereb. – Der.
corăbier, s.m. (navigator, marinar);
corăbierie, s.f. (navigare);
corăbia (var.
corăbieri), vb. (a naviga),
cuvinte puțin folosite;
corăbiască (var.
corăbierească), s.f. (
dans tipic).