conác,
conáce, s.n. (înv.)
1. casă boierească la
țară, pe o moșie.
2. reședință a unui
ispravnic sau a unui subprefect.
3. hotel turcesc.
4. loc de popas;
stație de
poștă; popas.
5. han, gazdă.
6. distanță de la un loc de popas la altul;
poștă.
7. interval de timp egal cu o jumătate de zi.
8. locuință ciobănească departe de sat.
9. una din cele trei
părți ale zilei de lucru.
10. una din cele trei mâncări de peste zi.
11. zi de lucru.
12. vas pentru gătirea bucatelor.