ciupărá
vb. I (reg.)
1. a jumuli (o
pasăre de
pene), a
ciupeli.
2. (refl.; despre
păsări) a se curăți cu
ciocul.
3. (despre animale și
păsări) a rupe cu gura (firele de iarbă), a ciuguli, a
ciupi; (despre om) a mânca cîte puțin, a ciuguli.
4. a adăuga câte ceva (la ceva).
5. a fura câte puțin, a
ciupi, a
pișca.