ceatlắu,
ceatláie, s.n. (reg.)
1. (înv.) instrument de tortură circular, care se punea pe cap.
2. bucată de lemn, băț cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină de
fân sau lemne.
3. prăjină adăugată la
inima căruței, spre a înhăma încă un cal.
4. bucată de lemn sau cârpă cu care se înnădește ceva; înnăditură.
5. apărătoarea saniei; gănjul cu care se leagă de sanie proțapul sau tânjala.
6. șervet
pus în jurul capului contra durerilor de cap.
7. lemn care prinde loitrele
coșului în partea dinainte,
sus, pe care se poate ședea.
8. băț gros, bâtă, ciomag.
9. lemn gros, stâlp.