caraúl (-li),
s.m. –
1. Santinelă,
gardă. –
2. Paznic de
noapte. –
3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a
obliga un elev să
stea în
picioare, într-un
colț al
clasei. – Var.
caraulă, s.f. Mr.
cărăule, megl.
cărăul. Tc.
karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι,
alb.
karaujl, bg.
karaul, sb.
karaula.