s.f. – 1.Bisericămică, izolată. – 2.Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s.m., din it. cappellano; capelmaistru, s.m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK