capán (-ne),
s.n. –
Magazie, depozit de alimente; în special tîrgul oficial de la Constantinopol, sau
cămara imperială. – Tc.
kapan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg.
kapan. – Der.
capanlîu, s.m. (înv., negustor
turc angrosist, care
cumpăra mărfuri pentru tîrgul din Constantinopol, sau pentru intendența armatei; se
bucură de prioritate în cumpărarea alimentelor), din tc.
kapanli;
capange (var.
capangă), s.f. (laț,
cursă,
plasă), din tc.
kapanca.