amorțí (
amorțésc,
amorțít), vb. – A
deveni insensibil; a
lăsa în nesimțire; a înțepeni. – Mr.
amurțăscu, amurțire, megl.
anmurțǪs. Lat. *
ammŏrtῑre (Pușcariu 83; Candrea-Dens., 1178; REW 186; Körting 216; Meyer,
Alb. St., IV, 86); cf. it.
ammortire, prov., fr., v. sp.
amortir. Uz general (ALR, I, 150). Der.
amorțeală, s.f.;
amorțitor, adj. (care amorțește);
amorțitură, s.f. (amorțeală).