șterț1,
ștérțuri, s.n. (reg.)
1. băț mai gros la un
capăt, cu care se
mestecă zerul și laptele în care s-a
pus cheag.
2. fitil pentru opaiț făcut din cârpă; opaiț.
3. lampă de mină portativă, asemănătoare cu un opaiț, folosită în trecut; lampa minerului.
4. băț cu pămătuf la un
capăt, folosit pentru a curăța vatra cuptorului sau
coșul casei.
5. mătură uzată.
6. făcăleț de mestecat mămăliga.
7. (în forma:
ștearț) candelă.
8. felinar portativ.
9. (în forma:
știarț)
flacără.
10. fitil, feștilă.