împătrá (-átru, împătrát),
vb. – A rămîne cu
buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var.
pătra. Lat.
patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui
impetrāre „a obține” (Bogrea,
Dacor, I, 258;
DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf.
a o căpăta „a da greș”. Cuvînt
rar (var. numai la Șincai, unde
poate fi latinism), arareori folosit la
moduri personale,
poate fi astfel încît conjugarea sa nu
ni se pare
sigură.